Ce mai spun, ce mai fac

Nu stiu voi dar eu de-o vreme incoace am sindromul paginii albe,adica ma uit precum omida la sudura la blogul asta cuminte si nu-mi vine nimic in cap ce ar merita depanat asa,molcom, la gura sobei invartind fusul si ascultand vantul haulind prin vaile patriei. Cred ca sufar de sindromul corporatistului sadea, adica noi muncim nu gandim, ca ma trezesc tot mai des privind asa pierdut (sauvage adicatelea) in gol sau la vreun excel chinuit de altii despre care trebuie sa imi dau parerea.
Asta e partea rea, de altfel ca orice scriitor ce sufera de pana inspiratiei, beau vartos si profit de orice oportunitate sa inchin pocalul,inclusiv cu ocazia diverselor sarbatori ortodoxe gen sfantul salam pe paine. Si da, eu cred ca toti astia cu bloguri suntem la fel de scriitori precum sunt politaii comunitari organe. Adica 100% !
Partea buna e ca inca am conversi.
Asa ca din moment ce n-am a povesti nimic inaltator hai sa va spui ce-am mai facut,cu cine si de ce. Pai am fost la diverse sezatori muzicale cam de prin mai incoace, si-am inceput cu AC/DC si-am continuat cu Cranberries (daca vi se pare trecerea cam abrupta puneti problema astfel : zooombie,zooombie !) si-am tot continuat cu Iron Maiden la Cluj(aici trebuie precizate micile escale bahico-gurmande la Hanul Dacilor si faptul ca nu e leguma mai buna ca porcul) incheind apoteotic cu un simpatic festival rock in Austria unde m-am delectat cu my guys Blue October, 30 Seconds to Mars (Jared Leto band,pentru partea masculina ce n-a auzit de el soptiti-i numele in pat,dar sa stiti ca ce va urma apoi nu vi se datoreaza voua. Nu ca ati fi contribuit prea mult nici inainte, dar nah precizam de dragul exactitatii). Festivalul asta s-a intins pe vreo 4 zile, eu am prins doar sambata si ca atare am ratat Skunk Anansie si Muse, dar cat de neamt prost sa fii sa pui trupele astea joia e greu de inteles.
Revenind, epopeea mea de sambatar s-a incheiat cu Die Toten Hosen, care sunt campioni mondiali nu ca Doroftei ci cum vor ei si pe fata si pe dos,buni,buni ca vinul vechi, atat de buni ca i-au placut lui taica-meu. Hopa cazurati cu scanunul ? Pentru cine nu stie taica-meu e un tip foarte cool care a indurat cu stoicism o zi intreaga cu douaj de mii de Wati in urechi, a baut cot la cot cu mine (adica statea langa mine cand varam bere dupa bere, eu 20 el 2) si s-a distrat copios cand nu nimeream cheia in usa. Atat de copios ca m-a lasat sa ma chinui 10 minute.
Cam atata. In rest nu s-a schimbat nimic,sunt la fel de furios, urasc mizeria asta de tara si pe toti trepadusii ce o populeaza, as vrea sa se infiinteze politia anti-manele,anti-masini-care-te-depasesc-in-inaltime-piticanie-infecta,anti bere-la–pet si anti-severin, iar eu sa fiu comandant-sef.
V-am pupat si nu uitati : pedal to the metal…sau macar pedal !