Saturday, November 16, 2013

Drum cu 3 benzi (infrastructura domle' ar zice un prieten), ceasul clipoceste ora 3 a dupa-amiezii de noiembrie. Masina inghite kilometri,ma grabesc ca si cum mi-as acoperi urmele, alerg nauc si vestile de-acasa sapa in mine nemilos, sa ajung, sa vad, sa cred. Ore lungi, ma apropii de poarta, e deschisa ca si cum cineva abia a plecat, casa si curtea s-au micit,s-au subtiat, se uita la mine un strop mirate (ai ajuns cu mama, ti-a fost greu acolo,nu,nu mai greu decat tie aici), ma opresc si ma prinde din urma toamna cu bruma ei cu tot si mi se pungeste sufletul de la atata pelin si stiu, inteleg in sfarsit ca am crescut, ca pe ulita copilariei nu mai sunt decat ecouri.