Drum cu 3 benzi (infrastructura domle' ar zice un prieten), ceasul clipoceste ora 3 a dupa-amiezii de noiembrie. Masina inghite kilometri,ma grabesc ca si cum mi-as acoperi urmele, alerg nauc si vestile de-acasa sapa in mine nemilos, sa ajung, sa vad, sa cred. Ore lungi, ma apropii de poarta, e deschisa ca si cum cineva abia a plecat, casa si curtea s-au micit,s-au subtiat, se uita la mine un strop mirate (ai ajuns cu mama, ti-a fost greu acolo,nu,nu mai greu decat tie aici), ma opresc si ma prinde din urma toamna cu bruma ei cu tot si mi se pungeste sufletul de la atata pelin si stiu, inteleg in sfarsit ca am crescut, ca pe ulita copilariei nu mai sunt decat ecouri.

Hush hush

Urasc cu voiosie sa ma trezesc diminetile,in afara zilelor de sambata. Daca as putea nici n-as dormi noaptea dinainte de teama ca nu cumva ziua sa se dezmeticeasca inaintea mea si sa se matureze in pranz. Azi m-am trezit intr-un semi intuneric laptos de la zapada ce se impufoseaza (asta e cuvant oare??) pe geamurile mansardei (da, exista o mansarda nu e doar un cantec). E dimineata perfecta, alba,blanda ca un bunic atipit,asa ca i-am facut o cafea si l-am lasat pe leonard sa isi zbata notele de peretii calzi ai bucatariei. Uneori e asa de simplu,pe cuvant.

I woke up this morning to find out you had died. The man who had turned ordinary into extraordinary ceased to exist. In little people words it feels like Hogwarts has lost its magic and is just another building. Which Steve has left.

Here's Steve telling his story:

http://m.youtube.com/index?desktop_uri=%2F&gl=US#/watch?v=ExqP0BHYgTU

...

A murit cineva astazi, nici nu-l stiam bine, de fapt nu cred ca imi aduc aminte nimic din el, stiu doar ca avea 16 ani si leucemie si eram intr-un fel familie. O sa imi pun pantofi vineri.

Sa muriti bine!

Am gasit un articol intr-un ziar online (nu mai cumpar demult plumbul la kilogram numit pretentios presa scrisa din Romania) in care un spital dintr-un sat a fost inchis prin decizia ministerului sanatatii (lipsa majusculelor e voita si meritata),desi respectiva unitate fusese inaugurata in 2007. Nimic deosebit pana aici,traim intr-o tara ilogica si orice e posibil. Ce m-a socat a fost ca acel spital era pentru pacienti varstnici, fara familii si aflati in stadii terminale; acei pacienti au fost lasati sa moara de foame si frig in paturi, li s-a luat lenjeria de pe paturi, li s-a oprit caldura si apa,iar bucataria a fost inchisa. Oamenii au fost salvati de sateni si de preotul satului, care le-au dus haine,mancare toate cele, pana ce o mana de asistente a reusit sa ii mute intr-o alta locatie.
Stirea nu e senzationala, e lugubra,OTV-istica si din pacate normala in tara asta mizerabila si ma cac cu stropi pe sistemul ce lasa oamenii sa moara de foame si frig ca in Coreea de Nord. In acelasi timp nu pot sa nu ma intreb unde mai gasesc oamenii astia batjocoriti,nemancati si amarati atata umanitate in ei incat sa faca astfel de gesturi cu aceeasi candoare cu care se lasa furati in fiecare zi. Astept clipa in care vor vrea sange nu pamant.

中国

Am reusit sa imi bat pingelele pe doua continente in ultimele luni si asta fara sa punem la socoteala batrana Europa. Un lucru bun s-ar zice, misterele lumii dezvaluite inaintea ochilor mei,oameni si locuri noi,de ce unii pot si noi nu, as putea continua asa la nesfarsit. Daca mi-a placut pe unde am fost? In mare da,in multe detalii nu,am ramas cu gura cascata de multe ori, mi-am strans umerii de la fel de multe ori, am adunat insa experiente si imagini care vor naste ganduri si idei si care sper ma vor feri intr-o oarecare masura de concluzii taioase si nelalocul lor.
N-am sa fac un jurnal de calatorie aici, nu am eu nimic de spus ce nu s-a scris deja,voi incerca doar sa pun in pagina, in cuvinte putine sper,propriile mele senzatii,gusturi,mirosuri,atingeri,alfel spus doua mari civilizatii cuprinse in causul palmei.
"Cabin crew prepare for landing".Invariabil asa incepe orice calatorie, e primul semn real,palpabil,pamantesc pe care il primesti, pana atunci, pe parcursul zborului de 10-12 ore, locul in care mergi e doar o destinatie indepartata, un nume pe un tichet de imbarcare. Aeroportul din Shanghai e urias, curat, aseptic, politia e peste tot,oameni cu arme ce te pazesc si se pazesc de tine, exista o senzatie de disconfort data de multitudinea de ochi alungiti ce te scruteaza,judeca,cladesc bariere invizibile in jurul tau, pentru ca, vei afla ulterior, asta e China: tacuta,blanda in aparenta, apriga si neiertatoare de fapt,ametitor suvoi de oameni multi si tristi. Pentru ca mie personal chinezii mi se par invariabil tristi,capete instinctiv plecate,o civilizatie glorioasa subjugata de teorii meschine si legi crude,pedeapsa cu moarte e substantiv comun, trafic de droguri sau furt inseamna invariabil glont. Intr-un sistem politic depasit afli de fapt un capitalism in plina expansiune, zgarie nori,autostrazi suspendate,masini vest-europene sau americane,China traditionala se miceste, se ascunde sugrumata de noile temple de beton si neon, de noua arhitectura sufleteasca a oamenilor obsedati pana la epuizare de munca nu se stie in folosul cui, a lor in mod cert nu. Shanghai-ul e impartit si la propriu si la figurat in doua enorme zone administrative: Pudong, in plina expansiune,considerat a fi noul centru financiar al lumii, corporatii,lanturi hoteliere,aparenta unei vieti mai bune pentru ca aici salariile sunt mai mari si asta se vede macar in obsesia pentru masinile americane huruitoare si hulpave. De cealalata parte a unui rau cu nume imposibil se afla Puxi,strazi inguste,aglomeratie la limita suportabilului,haine intinse la uscat,arome de mancaruri si mirodenii,biciclete,vanzatori ambulanti,contrabanda,exotism,mister, e locul unde cred ca te poti pierde fara sa iti dai seama si fara sa mai gasesti vreodata drumul inapoi.Oamenii traiesc in cutii de chibrituri, de multe ori claie peste gramada, sunt multi, prea multi, nu e pamant pentru ei pentru ca pamantul e invariabil al partidului,poti doar sa construiesti pe el si iti este vandut pe o perioada de 75 de ani apoi reintra in posesia guvernului care nu da o ceapa degerata pe confortul supusilor.
China urbana e prafoasa,poluata,galbena ca o dupa-amiaza de duminica, spatiile verzi sunt aproape inexistente, nu aduc bani si sunt sacrificate inconstient si fara mila, nu e vreme pentru copaci asa cum nu e vreme pentru oamenii de sub ei. China rurala pare sa fie alta lume, cel putin din ce mi s-a povestit,insa lucrurile se schimba cu repeziciune, mici orase-fabrici inconjurate de sarma ghimpata pe care ar putea foarte bine sa scrie "arbeit macht frei" sunt avortate in mijlocul junglei,oamenii sunt sclavi acolo, copii muncesc 16 ore pe zi pentru 100 de dolari pe luna,totul in numele profitului si a indicilor bursieri.
Mi-ar placea sa ma intorc candva,sunt sigur ca, dand la o parte straturile de ciment ale noii lumi undeva acolo as putea afla China povestilor mele.

De-a v-ati ascunselea

Trebuie ca sunt tare nepriceput la jocuri altfel nu-mi explic de ce mi te tot ascunde pamantul.

Bampiru se-ntoarca!

Hmmm, tocmai ce-mi detei seama ca trecu cam mult timp de cand nu mai scrisai nimic aici (sau in alta parte). Dupa aceasta succinta si exhaustiva cugetare zic sa ma pun pe treaba sa mai povestim una alta la gura sobei ca si-asa e frig afara si ninge ca in povesti cu aurolaci lesinati de frig in piata.

Ne-am mutat intr-un loc tare frumos, un fel de chestie la care indraznesti sa visez,i dar nu te-astepti sa se intample, pai noua ni s-a intamplat (personal sunt inca uimit cum s-au aliniat astrele) asa ca anul asta se termina muuuult mai bine decat a inceput.Linistea din transee s-a datorat in special mutarii, dar si faptului ca nu le poti face pe toate, pana si Mnezo a facut lumea in 6 zile si s-a odihnit in a 7-a (duminica e etapa in Italia si joaca Juve).
In rest am fost in China si la cate intrebari am primit despre ce si cum se intampla lucrurile la galbejiti ma bate gandul sa nasc un post cu si despre aventurile romanului in China dus-intors, economy class,mai vedem cum stam cu timpul ca duminica iar joaca Juve.

In rest n-am in cap decat Craciun,sorici,vin fiert,tuica de pruna blanda la aroma si aspra la limba si degete inghetate numai bune de incalzit in mana ei.

Ci vediam presto state tranquili.

Braveheart

Pentru Amelia, my own private hero cu o coafura mult mai buna decat a lui Mel Gibson si pentru catelul ei, amintire plasticata a unui an parcurs cu scrasnete de dinti.
Pentru Dude,un fel de 300 de spartani intr-unul (CGI bineinteles)ce nu stie decat mersul sub scut niciodata pe scut.

A few good songs

Marilyn Manson-Running to the Edge of the World
The Cure-Hungry Ghost

Ca de obicei fara linkuri ca mi-e lene,muzica buna buna buna asa ca vinul bisericesc.

Dilema zilei

Oare fetele lui Gigi Becali primesc alocatie?

Ce mai spun, ce mai fac

Nu stiu voi dar eu de-o vreme incoace am sindromul paginii albe,adica ma uit precum omida la sudura la blogul asta cuminte si nu-mi vine nimic in cap ce ar merita depanat asa,molcom, la gura sobei invartind fusul si ascultand vantul haulind prin vaile patriei. Cred ca sufar de sindromul corporatistului sadea, adica noi muncim nu gandim, ca ma trezesc tot mai des privind asa pierdut (sauvage adicatelea) in gol sau la vreun excel chinuit de altii despre care trebuie sa imi dau parerea.
Asta e partea rea, de altfel ca orice scriitor ce sufera de pana inspiratiei, beau vartos si profit de orice oportunitate sa inchin pocalul,inclusiv cu ocazia diverselor sarbatori ortodoxe gen sfantul salam pe paine. Si da, eu cred ca toti astia cu bloguri suntem la fel de scriitori precum sunt politaii comunitari organe. Adica 100% !
Partea buna e ca inca am conversi.
Asa ca din moment ce n-am a povesti nimic inaltator hai sa va spui ce-am mai facut,cu cine si de ce. Pai am fost la diverse sezatori muzicale cam de prin mai incoace, si-am inceput cu AC/DC si-am continuat cu Cranberries (daca vi se pare trecerea cam abrupta puneti problema astfel : zooombie,zooombie !) si-am tot continuat cu Iron Maiden la Cluj(aici trebuie precizate micile escale bahico-gurmande la Hanul Dacilor si faptul ca nu e leguma mai buna ca porcul) incheind apoteotic cu un simpatic festival rock in Austria unde m-am delectat cu my guys Blue October, 30 Seconds to Mars (Jared Leto band,pentru partea masculina ce n-a auzit de el soptiti-i numele in pat,dar sa stiti ca ce va urma apoi nu vi se datoreaza voua. Nu ca ati fi contribuit prea mult nici inainte, dar nah precizam de dragul exactitatii). Festivalul asta s-a intins pe vreo 4 zile, eu am prins doar sambata si ca atare am ratat Skunk Anansie si Muse, dar cat de neamt prost sa fii sa pui trupele astea joia e greu de inteles.
Revenind, epopeea mea de sambatar s-a incheiat cu Die Toten Hosen, care sunt campioni mondiali nu ca Doroftei ci cum vor ei si pe fata si pe dos,buni,buni ca vinul vechi, atat de buni ca i-au placut lui taica-meu. Hopa cazurati cu scanunul ? Pentru cine nu stie taica-meu e un tip foarte cool care a indurat cu stoicism o zi intreaga cu douaj de mii de Wati in urechi, a baut cot la cot cu mine (adica statea langa mine cand varam bere dupa bere, eu 20 el 2) si s-a distrat copios cand nu nimeream cheia in usa. Atat de copios ca m-a lasat sa ma chinui 10 minute.
Cam atata. In rest nu s-a schimbat nimic,sunt la fel de furios, urasc mizeria asta de tara si pe toti trepadusii ce o populeaza, as vrea sa se infiinteze politia anti-manele,anti-masini-care-te-depasesc-in-inaltime-piticanie-infecta,anti bere-la–pet si anti-severin, iar eu sa fiu comandant-sef.
V-am pupat si nu uitati : pedal to the metal…sau macar pedal !

Afine

Am fost la concert la Cranberries si ca atare azi navighez prin lume cu un zambet tembel latit pe toata fata cam ca un pepene care a facut prea multe bai de soare.
Nu pun poze ca n-am, e greu sa fii pozograf cand tii pahare de bere in ambele maini.

01.06

There's no earthly way of knowing
What was in your heart
When it stopped
Going

Cronici paranormale

Nu stiu altii cum sunt,dar eu stiu clar de ce ma duc la film: sa mananc nachos si 2 galeti de sos iute totul asezonat cu un dressing de sos de branza pentru ca asa cere francezul din mine. Ca atare amu' o saptamana si ceva ma duc la ultima creatie Ridley Scott recte Robin Hood cu Gladiatoru' si Galadriel in rolurile principale. Ceea ce urmeaza este ce am inteles eu din epopee:

In primul rand scenariul este intr-un asemenea hal de parca l-as fi scris eu cu dude,beti turta si fumati,undeva la 3 dimineata in bucatarie ,de fapt nu,ca ar fi iesit pulp fiction, ce mai tura vura scenariul e...de fapt nu e deloc.

Crowe e un fel de gladiator fara cojones, cu haine funny pe el a la peter pan (vom reveni la peter pan oh da!)
Cate Blanchett este o lady care nu se rusineaza sa puna mana pe plug cand e nevoie, sa incalte caii cu potcoave,ma rog cam ce fac toate cocoanele de sange albastru in timpul liber.
Legatura erotica dintre ei, liantul care ar trebui sa tina filmul inchegat si spectatorul pe scaun, este atat de intensa incat am atipit cand se pupau,bine eu oricum am o problema cu filmele istorice in care personajele se pupa la greu ca e evident in ce hal le puteau gurile pe vremea aia, cam in acelasi fel in care pute orice baba sau mos intr-un otobuz neaos din vremea asta. Probabil asta e motivul pentru care nu se prea ating, ba chiar se feresc in asemenea hal ca Russell doarme pe jos cu neste caini pe neste paie ca orice porc care se respecta si raspunde la numele Robin.
Faza monumentala, exceptionala, de mare efect este ca la final e ceva batalie pe plaja englezi impotriva francezilor care invadeaza, de parca francezii ar fi in stare sa invadeze vreodata ceva ,dar sa zicem ca asa o fi de dragul argumentului.
Si se duce Robin cu gasca lui de soldati,ii pune pe aia sa atace care pe unde cand suprize surprize apare lady Marian sau Marionn daca ne luam dupa subtitrare cu vreo 10 pusti nespalati care traiau prin padurea de langa castel si furau grane, un fel de peter pan x 10 da' fara puteri si zana maseluta,lady fiind toata imbracata in zale,iar piticii in izmene si inarmati pana in dinti cu 1 arc la 2 oameni. Vazand Robin asemenea dedicatie si eroism, se uita gales la toti si ii zice doar ei: Loxley (e razboi,doar nu putea sa ii zica puiu'),take your man to nush ce flanc and charge;boy i charged niste nachos iute pe nas la faza asta.

Finalul este apoteotic,m-a tinut efectiv cu sufletul la gura ca faceam pipi pe mine si nu se mai termina odata: se pun astia pe treaba, isi trag sabii in cap care pe unde, lupte grele pe malul marii si coana Blanchett se duce sa ii dea picioare in gura unuia de ii luase maul lui taica-sau cel orb,de altfel un caz clasic de autoaparare ca ala batran lovise primul.Respectivul e jucat de Mark Strong, adica the huge english hooligan din Sherlock Holmes,filmul nu cartea. Acum za lady era toata intolita in armura, 50 kile de fier si cand ii scapa ala rau o laba peste ochi se pravaleste pe spate in apa de unde, evidement, nu se mai poate ridica fiind o adevarata iron maiden si ca atare sta ca vaca in balegar si se ineaca in apa de o palma. Noroc ca Robin hawkeye o vede ca oricum alta treaba n-avea in toata harmalaia decat sa caute robocop-ul feminin si cum e istet ca orice hot de buzunare se prinde ca the love of his life da coltul pe motiv ca avand casca de fier pe cap nici macar nu poate sa isi ridice devla din apa si are gura plina de nisip, beneficiind cu aceasta ocazie de un detartraj natural.
Long story short,o salveaza,ii baga un cpr rapid si dupa-aia regele ii da ban din regat ca vroia proprietate privata si taxe mai mici,dar si respectivul rege era un fel de boc,deci a urmat executarea silita si cresterea cu 5% a contributiei la asigurarile sociale care pe vremea aia nu se numea asa ca iobagii nu devenisera corporatisti si uite-asa devin Robin si cu lady Marian-Marionn-Galadriel neste legende care si dupa atatia ani inca mai traieste care este.
Va spun cu mana pe inima, daca era musical ar fi castigat cerbul de aur.


Hai pa.

Spam

Din nush ce motive obscure toate spamurile ce imi populeaza multiplele adrese de mail (atatea sunt incat dracu' le mai stie parolele,tot resetez la ele) imi ofera kile de viagra cu ultramegasupercalifragilistice reduceri. Rog pe aceasta cale toti spamuitorii,spaimuiretii,spamatarii sa imi trimita si alte oferte cum ar fi ceasuri rolex la doar unspe pule (ce va crizati, e moneda nationala a botswanei,putea fi si a romaniei ca si salariatul mioritic cand isi vede salariul exclama bucuros: ete pula!)sau orice alte chilipiruri, nu de alta dar o sa devin un complexat.

Serbuci maxime.

Cantarile de luni

Indochine fear Brian Molko-Pink Water 3
Silversun Pickups-Sort of

Restul e tacere ca sa zic asa.
PS.Nu va dau link-uri pe iutub ca mi-e lene,puneti mana si munciti.

Oo

Cre'ca-s un ciudat ca nu reusesc defel sa-mi explic de ce la o saptamana dupa Paste la mine in birou inca se ciocnesc/sparg/decojesc/halesc oua.Bine,nu pricep de ce-ai face chestia asta in birou oricum, dar nah, v-am zis ca-s un ciudat.Ce deduc eu este fie ca astia nu s-au multumit doar sa-i numere ouale lui Nastase fie ca, deprimati fiind de faptul ca n-am eu bani, s-au revoltat,au inlocuit manelele cu Parazitii si-au declarat in cor:Moarte ficatului! Urmaresc cu deosebit interes evolutia evenimentelor, cred c-or sa se transforme toti in chinezi si in loc de Vasile o sa ii cheme Su-Giuc.

Niste ninji

Am vazut paispe secunde dintr-un film in care unu' fara picioare si care nu era Cichi Cian, batea cam o duzina de razesi asiatici frezati traditional cu un smoc de par in varful capului si o coada pana la noada (scuzati rima), dar alftel sanatosi tun. Singura concluzie este ca opera de arta se numea in mod cert Cripple X.

Am spart ouale;le-am scapat din mana, au cazut,s-au facut omleta cu bitum si ploaie si m-am vopsit eu purpuriu in locul lor, pentru ca totusi, e Paste, si cei ce s-au dus nu mai vin si nu sunt vesti de la Verdun,se trage in plin si ma-ntreb in ce se mai trage,nu mai e nimeni si nimic in transee decat o pereche de tenisi patati cu rosu,martori la poalele crucii lui Iisus ce sta sa invie.

K-Mart sucks.

Cred ca nu exagerez daca sustin cu voce tare ca din cei 5 oameni (da, acum sunt 5 fiindca si eu citesc ce aberez) care se uita peste balariile astea absolut toti au vazut Rain Man, adica filmul nu vreun ritual traco-getic de invocat ploaia. Ca atare titlul nu e o surpriza pentru nimeni, iar daca este sugerez o autoflagelare cu sarma ghimpata si fuga pe torente.
Acum ce treaba are Rain Man cu ziua de luni, martie 22,leatul Domnului 2010? N-are da' mi-s in pana de idei si nu stiam cum sa bat campii, dar in acelasi timp sa nu las senzatia ca "maicale taicale asta e incoerent!". Eu doar vroiam sa creez in mintea noastra imaginea unui retardat si va spun imediat de ce: venind spre fabrica (sau fun factory) am auzit la radio o melodie care continea mai mult sau mai putin urmatorul vers sau in fine asta e cea mai apropiata varianta de original ca dracu' a tinut minte exact ce si cum doinea ala:

Desculta prin iarba alearga cu capul in nori

Acum sa imi spuneti voi tipa din cantec nu e cretina perfecta?Ca mie asa imi pare.

Gata.

Statistic vorbind

Datorita faptului ca traiesc sanatos, adica beau lichide cu variate cifre octanice, mananc disociat intai cartofii dupa aia carnea si la fiecare doua ceasuri de cutreierat prin meiluri fac o pauza de douaj de minute in care privesc catatonic in gol,am ajuns la un moment dat in buda fabricii (la propriu nu la figurat, cel putin nu inca) unde am constatat ca un vajnic coleg se usurase galben gutuie fara sa traga apa. Primul gand care mi-a venit a fost ca merita premiul "un certain regard", categoria "con le mani pulite". Al doilea gand a fost ca omul este unul din cei 2 romani care nu se spala pe maini dupa ce isi aduna gandurile in solitara locatie numita cacastoare, consuma un tub de pasta de dinti pe an si schimba periuta de dinti la 3 ani. Al treilea gand a fost ca, statistic vorbind, s-ar putea sa fi dat mana cu el candva.

Greata.Gata.

8 Martie

Mda, luni e ziua femeilor internationale,adica pardon ziua internationala a femeilor, daaaaar in acelasi timp este si ziua pentru mea culpa publica dupa cum a decretat Papa Ioan Paul zwei. Stranie coincidenta muhahahahahaaaa.
Pornind de la aceasta dubla sarbatoare demna de cea mai rosie cruce rosie in fituica parangheliei crestine romane tin sa va spui ca ultima decizie luata la nivel de fabrica acilea la mine este ca toate doamnele/domnisoarele sa nu presteze (ma rog,la birou adicatelea) in minunata zi de luni. Nu mai povestesc cu ce urale si miscari de cancan cu picioarele in tavan a fost intampinata aceasta veste ce vreau sa spun este ca mi-am ridicat fustele in cap de fericire. Iti dai tu seama,mai cititorule mai, ca pe 8 martie ma voi duce seara acasa fara sa put a sarmale cu carnati,iar temperatura in biroul pompos numit open space (mii de blesteme la adresa aluia de-a avut ideea) ar putea sa scada chiar sub 28 grade cum e setata in mod normal,indiferent ca afara e vifor sau se topeste asfaltul?
Gata.

Respecte.

Scurta introducere in lumea celor care nu cuvanta

Deheheheheci mi s-a fost facut blog de catre draga mea prietena se stie ea, n-o mai numesc ca nu trebuie s-o stii si tu cititorule (da, singular, desi banuiesc ca totusi ma vor citi fo 4 oameni, mai mult de frica decat datorita vreunei curiozitati literare). Amu' asta nu inseamna ca si stiu sa scriu,dar in minunata Romanie pastoreasca in care traim (de fapt voi traiti eu doar fac spume) pana si asociatiile de locatari au bloage si saituri intretinute de acelasi adiminstrataur analfabet si nespalat pe dinti care va fura intretinerea lunara. Asa ca (a se observa tendinta de a ma pierde in fraze lungi, fara sens si de multe ori fara legatura cu subiectul, va fi o constanta a acestei aventuri in tenesi) m-am gandit (sau am citit sau mi s-a spus, nu mai tin minte, ma cam strange basca astazi) ca e loc si pentru mine in spatiul virtual. Acestea fiind zise sa luam o pauza ca m-am epuizat de la atata scris si in plus mi s-a facut greata de la sarmalele pe care le incalzesc the others (denumire generica, des uzitata pentru a identifica colegii de lucru de care ti se falfaie,adica toti) in birou, banuiesc ca pe un resou artizanal din categoria rezistenta,boltar,studentie, pute pute da-i caldut.

Respecte.